Până să scriu despre organizarea casei, trebui întâi
să o cumpăr, pe cale de consecinţă, să mă organizez financiar.
Multă vreme nu am ştiut în ce direcţii
pleacă banii mei, nu am avut niciodată un buget, ideea de a-mi planifica
cheltuielile îmi era străină, cumpăram sub imperiul lui „îmi trebuie acum” şi
apoi mă întrebam vreo 3 secunde de ce am rămas fără bani.
Pe calea asta m-am ales cu multe
lucruri care nu îmi folosesc, cu multe pe care nu le-aş mai cumpăra a doua
oară, cu multe care nu se potrivesc de nici un fel scopului în care au fost
cumpărate.
Eu nu fac parte din categoria oamenilor
care ştiu în fiecare lună câţi bani le intră în casă. Banii vin când vor ei,
când mulţi deodată când insuficienţi pentru o lună de zile. În condiţiile astea
decizia de a face un credit ar echivala cu o cerere pentru cel puţin o boală
cardiacă sănătoasă. Măsuri trebuiau luate.
În ultimul meu blog pe tema banilor
promiteam să mă apuc să scriu măcar un registru de intrări şi ieşiri. Nu am
apucat, de principiu pentru că sunt comodă şi dezorganizată. Este însă în
continuare în program împreună cu o agendă de planificare pentru anul 2014, pe
care să o adaptez în cursul unui an întreg ca pentru 2015 să fie şi mai bună.
Ca o favoare specială pentru mine, agenda asta va fi handmade măcar să îmi
îmbin nevoia de frumos cu nevoia de organizare.
Ce am reuşit să pun totuşi în practică
este o metodă de a împiedica banii să îmi curgă din buzunar . Probabil o
cunoaşteţi sub diferite nume, eu îi zic Tehnica celuilalt buzunar.
Este o tehnică simplă care la mine a
necesitat existenţa a trei cutii, asta pentru că le aveam prin casă, în lipsa
lor 3 plicuri sunt mai mult decât suficiente.
Cum funcţionează?
Avem cu toţii cheltuieli zilnice, pe
care cei care au reuşit să îşi facă bugete
le-au prevăzut cu titlul „de neevitat”.
Biletele pentru autobuz au fost al mine
în categoria asta şi de asemenea cafeaua băută în oraş. Mda la mine la lucru am
timpi mari de aşteptare pe care îi consum într-o cafenea pentru că nici să plec
pentru o perioadă determinată nu îmi permit
Înainte, în ziua în care nu făceam una din cheltuielile
astea banii rămâneau în portofel de unde se evaporau magic, nu se ştie pe ce.
Acum în fiecare seară îmi fac un scurt inventar. Am mers azi cu autobuzul? Nu,
indiferent din ce motiv - am mers cu un
prieten cu maşina, am preferat să fac o plimbare lungă până acasă, am lucrat de
acasă, banii mi-au rămas. Am ajuns la
cafea? Din nou nu, fie că nu am avut timp, fie că nu am plătit eu, fie că…..nu
contează de ce nu am consumat banii aceia, esenţial e că încă îi am.
De asemenea am început să mă gândesc de
două ori înainte de a-mi cumpăra fleacuri. Aici intră orice articol nenecesar
care costă maxim 15 lei, de exemplu covrigii cu măsline 2 lei bucata. Ştiu e
insignifiant, nici nu m-aş fi gândit la ei dacă nu aş fi descoperit că mi se
umflă picioarele după ce mănânc fiindcă-s prea săraţi. Eşarfa aia minunată la
reducere cu 5 lei, fără de care nu pot trăi azi şi pe care nu o voi mai purta a
doua oară, taxiul pe care îl iau fiindcă mi se pare prea mult să merg 15 minute pe jos deşi nu mă grăbesc nicăieri,
revista cu nu ştiu ce produs la ofertă, cartea scoasă în colecţia nu ştiu cărui
ziar.
Îmi pun în discuţie toate sumele mici
pe care sunt tentată să le dau ca nefiind importante, pentru produse pe care le
cataloghez cu „lasă că merit şi eu 10 lei” care s-au dovedit a putea ajunge al
100 de lei pe săptămână
Seara banii nefolosiţi la cheltuielile
de neevitat şi cei salvaţi de la cumpărarea de fleacuri, trec în prima cutie
care este aşezată lângă calculator să nu găsesc scuze de genul e prea departe.
Duminică toţi banii din cutia zilnică trec în cutia săptămânală. Cu ocazia asta
fac şi schimburile de bancnote din mici aşa cum sunt în cutia de săptămână în
mai mari. La final de lună se mută
în ultima cutie, unde vor sta până la constituirea unui fond de urgenţă de 3000
de lei ( echivalentul ratei ipotecare pe care încă nu o am pe 3 luni). Ultima
cutie este obligatoriu într-o cameră în care nu intru zilnic şi e nevoie de
ceva efort pentru a ajunge la ea.
Pasul următor va implica şi o bancă, nu
m-am decis care, voi studia problema în decembrie, în care bancă 3000 de lei
vor ajunge când în ultima cutie se vor găsi 3500 de lei.
Faptul că ignorăm sumele mici este un
duşman al organizării noastre. M-am apucat de
treaba asta în septembrie şi deja am 900 de lei, pe care oricum nu i-aş mai fi avut
dacă îi lăsam în portofel pentru că aş fi găsit eu pe ce să îi dau.
Având rezultatul acesta o consider o
idee bună pe care o voi păstra.